Atâtea stele cad în noaptea asta.

今夜这么多的星星坠落。

Demonul nopţii ţine parcă-n mâni pământul

夜的邪恶把大地握在手间

şi suflă peste-o iască

把火球吹向大地，

năprasnic să-l aprindă.

强力地，灼烧它。

În noaptea asta-n care cad

今夜，当这么多的

atâtea stele, tânărul său trup

星星坠落，你年轻的女巫的

de vrăjitoare-mi arde-n braţe

身体在我臂间燃烧

ca-n flăcările unui rug.

仿佛在烈火之间。

Nebun,

疯狂中，

ca nişte limbi de foc eu braţele-mi întind,

我像火焰一样伸长双臂，

ca să-ţi topesc zăpada umerilor goi,

去融化你赤裸的肩上的雪

şi ca să-ţi sorb, flămând să-ţi mistui

去啜饮，用饥渴消耗，

puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.

你的力量，血，骄傲，你的泉，一切。

În zori când ziua va aprinde noaptea,

黎明，当白天照亮黑夜，

Când scrumul nopţii o să piara dus

当夜的灰烬消失，被

de-un vânt spre-apus,

风带往西方；

în zori de zi aş vrea să fim şi noi

黎明，我们也希望只是

cenuşa,

灰烬，自己——大地。

noi şi - pământul.